Pasiunea mea pentru vorbitul în public și pentru dezbateri a început din liceu, când am făcut echipă cu mai mulți colegi și am participat la un concurs, în clasa a-9-a.
sursa foto: www.transforminglifeinstitute.com
În etapa finală, era nevoie de un reprezentant al echipei, care să țină un discurs la Parlament, despre proiectul creat. S-a întâmplat ca eu să țin acel discurs, care m-a determinat, ulterior, să urmez Facultatea de Științe Politice.
Apoi, am avut norocul ca o doamnă profesoară să mă îndrume către dezbateri. Introdusese la ora pe care o preda, această idee, care pe mine, una, m-a schimbat.
În formatul pe care l-am învățat, erau două echipe, una pro și una contra temei de discuție. Fiecare echipă era compusă din trei membri: primul prezenta argumentele formației și criteriul discuției, al doilea venea cu dovezi și exemple concrete în susținerea argumentelor, iar cel de-al treilea făcea balanța cazurilor. Între discursuri exista și o sesiune de întrebări între echipe. Asta este, pe scurt, descrierea formatului Karl Popper.
Am învățat foarte multe lucruri din toată această experiență, care vor face parte din mine mereu: în primul rând, mi-am descoperit o mare pasiune, în care sunt hotărâtă să investesc în mod continuu. Apoi, am învățat să construiesc un discurs și argumente convingătoare, să-mi limitez numărul de cuvinte și să vorbesc pe timp, deci scurt și la obiect. Am învățat să fiu pe fază și atentă la tot ce spune cel din fața mea, pentru a putea reacționa spontan, dar convingător. Am învățat să lucrez în echipă și să am încredere în mine și în colegii mei, chiar și atunci când totul pare pierdut.
Toate astea m-au schimbat ca om, m-au ajutat să mă cunosc mai bine și să mă dezvolt. Motiv pentru care, în facultate, am participat la concursuri de public speaking și am profitat de fiecare ocazie pe care am avut-o pentru a vorbi în public.
Dar mi-aș fi dorit să fi avut aceste oportunități chiar din școala generală.
Motivul? Cu cât ești mai mic, cu atât ești mai deschis spre învățare și noi experiențe, pentru că nu cunoști frica. Astfel, cum te-ai putea teme să vorbești în public sau să participi la o dezbatere? Dacă asemenea cursuri ar fi introduse în școli, am avea mai mulți oameni care s-ar bucura să vorbească în public, care ar avea încredere în ei și care ar împărtăși această încredere cu cei din jur.
România are copii talentați, care așteaptă să li se dea ocazia să își fructifice potențialul, nu prin metodele tradiționale, ci prin unele alternative, noi, care să se plieze pe generația de astăzi. Iar o asemenea metodă este oferită și prin cursuri de public speaking și debate. Nu este vorba doar despre învățarea unor tehnici, ci despre cum te transformă ca om, despre siguranța pe care o capeți, despre bucuria cu care te obișnuiești să transmiți un mesaj.
Anumite școli private din țara noastră au înțeles asta deja, este rândul celor publice! Și există oameni dispuși să lupte pentru această cauză, printre care mă număr și eu!
Tu ce cauză susții? :)
sursa foto: www.transforminglifeinstitute.com
În etapa finală, era nevoie de un reprezentant al echipei, care să țină un discurs la Parlament, despre proiectul creat. S-a întâmplat ca eu să țin acel discurs, care m-a determinat, ulterior, să urmez Facultatea de Științe Politice.
Apoi, am avut norocul ca o doamnă profesoară să mă îndrume către dezbateri. Introdusese la ora pe care o preda, această idee, care pe mine, una, m-a schimbat.
În formatul pe care l-am învățat, erau două echipe, una pro și una contra temei de discuție. Fiecare echipă era compusă din trei membri: primul prezenta argumentele formației și criteriul discuției, al doilea venea cu dovezi și exemple concrete în susținerea argumentelor, iar cel de-al treilea făcea balanța cazurilor. Între discursuri exista și o sesiune de întrebări între echipe. Asta este, pe scurt, descrierea formatului Karl Popper.
Am învățat foarte multe lucruri din toată această experiență, care vor face parte din mine mereu: în primul rând, mi-am descoperit o mare pasiune, în care sunt hotărâtă să investesc în mod continuu. Apoi, am învățat să construiesc un discurs și argumente convingătoare, să-mi limitez numărul de cuvinte și să vorbesc pe timp, deci scurt și la obiect. Am învățat să fiu pe fază și atentă la tot ce spune cel din fața mea, pentru a putea reacționa spontan, dar convingător. Am învățat să lucrez în echipă și să am încredere în mine și în colegii mei, chiar și atunci când totul pare pierdut.
Toate astea m-au schimbat ca om, m-au ajutat să mă cunosc mai bine și să mă dezvolt. Motiv pentru care, în facultate, am participat la concursuri de public speaking și am profitat de fiecare ocazie pe care am avut-o pentru a vorbi în public.
Dar mi-aș fi dorit să fi avut aceste oportunități chiar din școala generală.
Motivul? Cu cât ești mai mic, cu atât ești mai deschis spre învățare și noi experiențe, pentru că nu cunoști frica. Astfel, cum te-ai putea teme să vorbești în public sau să participi la o dezbatere? Dacă asemenea cursuri ar fi introduse în școli, am avea mai mulți oameni care s-ar bucura să vorbească în public, care ar avea încredere în ei și care ar împărtăși această încredere cu cei din jur.
România are copii talentați, care așteaptă să li se dea ocazia să își fructifice potențialul, nu prin metodele tradiționale, ci prin unele alternative, noi, care să se plieze pe generația de astăzi. Iar o asemenea metodă este oferită și prin cursuri de public speaking și debate. Nu este vorba doar despre învățarea unor tehnici, ci despre cum te transformă ca om, despre siguranța pe care o capeți, despre bucuria cu care te obișnuiești să transmiți un mesaj.
Anumite școli private din țara noastră au înțeles asta deja, este rândul celor publice! Și există oameni dispuși să lupte pentru această cauză, printre care mă număr și eu!
Tu ce cauză susții? :)
Comment Form is loading comments...