V-am promis un articol despre legitimitatea puterii și iată-mă scriind despre asta :) Pornesc de la un model care mie mi-a plăcut foarte mult, atunci când l-am studiat la facultate și care a fost gândit de Max Weber. El a definit trei tipuri de legitimitate:
- Cea tradițională are la bază acele cutume în care oamenii cred și pe care le respectă de multă vreme, iar perioada îndelungată în care ele au fost validate este ceea ce le legitimează. Până la urmă, aici intră valorile și credințele unei societăți;
- Legitimitatea charismatică se bazează pe virtuțile unui lider, pe care oamenii îl urmează și îl respectă tocmai pentru că văd în el un model. Întotdeauna, când mă gândesc la acest tip de legitimitate, îmi vine în minte Mahatma Gandhi. Spuneam, recent, că puterea nu persupune, în mod necesar, frica sau utilizarea coerciției, pentru că oamenii pot respecta anumite norme, dacă acestea sunt promovate de un conducător pe care aleg să îl urmeze, pentru că se regăsesc în valorile promovate de el. Ei bine, Gandhi este pentru mine, întruchiparea acestui model. A dus o luptă pentru independența Indiei fără să facă apel la violență. Dimpotrivă, a fost chiar inițiatorul mișcărilor de revoltă nonviolente. Iar oamenii l-au urmat tocmai grație charismei sale și valorilor pe care le promova prin propria sa persoană;
- Legitimitatea rațională are la bază autoritatea recunoscută prin legi întemeiate pe rațiune (după cum sugerează și numele). Este, de fapt, tipul de legitimitate promovat de statul de drept și de democrația modernă;
Evident, aceste trei modele sunt ideal-tipuri, care nu se găsesc în forma lor pură în realitate. În viața de zi cu zi, regăsim un mix între aceste trei tipuri de legitimitate și, până la urmă, fiecare are plusurile ei.
Vreau, totuși, să pun mai mult accent pe legitimitatea charismatică. De ce? Pentru că eu cred în puterea exemplului și cred că atunci când oamenii sunt inspirați de un lider, totul devine mult mai simplu. Acest tip de legitimitate are la bază politica drept vocație.
Câți dintre conducătorii lumii, de astăzi, fac, oare, politică, pentru că asta e vocația lor? Pentru că țin mai mult la cetățeni, decât la ei? Puțini, aș spune eu – și cred că sunt optimistă. Sincer, nu îmi vine în minte niciun nume contemporan, care să mă inspire, cel puțin nu din domeniul politicii. Sigur, sunt câțiva conducători care au fost aleși în ciuda unor preconcepții și poate că i-a ajutat și charisma, dar cred că se poate mai bine de atât.
În cele din urmă, diferența dintre un lider și un simplu conducător este tocmai această charismă sau vocație, această putere a exemplului. Și cred că astăzi avem prea mulți conducători și prea puțini lideri. Iar asta pentru că s-au pierdut valori precum altruismul sau binele aproapelui și am ajuns să trăim într-o lume prea individualizată sau egoistă, care promovează puterea de dragul puterii.
Tu ce crezi că ar trebui făcut?
Comment Form is loading comments...