Pornind de la lucrarea autorilor Phillippe C. Schmitter și Terry Lynn Karl, Ce este și ce nu este democrația, mi-am propus, în acest articol, să analizez în ce măsură țara noastră a interiorizat conceptul de democrație, așa cum este el definit de specialiștii în Științe Politice.
sursa foto: articole.famouswhy.ro
Autorii pleacă de la ideea că alegerile libere și regula majorității nu sunt suficiente pentru ca un regim să poată fi numit democratic. Este nevoie de mai mult de atât, de mai multe seturi de instituții, de practici diverse, care produc efecte variate. Tocmai de aceea, forma specifică pe care o ia democrația depinde de condițiile socio-economice ale unei țări, de structurile statale și de practicile de politici publice.
Ce este democrația?
Democrația politică modernă este un sistem de guvernare în care conducătorii sunt permanent răspunzători pentru acțiunile lor în spațiul public, față de cetățeni, care acționează indirect, prin procesul de competiție și cooperare care are loc între reprezentanții lor aleși.
Elemente care compun democrația:
Reprezentanții – aleși direct sau indirect, care desfășoară cea mai mare parte a activității concrete în democrațiile moderne;
Spațiul public – procesul de configurare a normelor și alegerilor colective, elemente care determină funcționarea societății și a căror respectare este asigurată de stat;
Cetățenii reprezintă elementul sine qua non al democrației – toate regimurile au conducători și spațiu public, dar numai cele democratice au și cetățeni – cetățeni cu drepturi și responsabilități, care au un cuvânt de spus în funcționarea societății și care își pot sancționa reprezentanții prin vot sau alte metode;
Societatea civilă – concept strâns legat de cetățeni și de abilitatea lor de a influența politicile statului – cetățenii formează anumite grupuri independente de stat, care au ca rol limitarea puterii conducătorilor, pentru ca aleșii să nu facă abuzuri. Practic, aceste grupuri sunt un intermediar între cetățean și stat și veghează asupra respectării drepturilor și libertăților omului;
Competiția – democrația modernă oferă o varietate de procese și canale prin care politicienii pot concura, în mod egal, liber și transparent, pentru a câștiga încrederea votanților și pentru a obține diverse funcții în stat;
Cooperarea – este o trăsătură centrală a democrației – și este mai importantă decât competiția. În sensul că, atunci când vine vorba despre binele țării, mai important decât diferențele de opinie este ca aleșii să acționeze colectiv, astfel încât să urmărească binele comun, nu pe cel individual;
Dacă aruncăm un ochi pe conceptele de mai sus, vedem că România le are pe toate, într-o mai mică sau mai mare măsură, așadar, putem spune că este o țară democratică. Dacă, însă, ne uităm atent, la detalii, ce observăm?
Eu, una, observ că țara noastră mai are de lucru până să interiorizeze conceptul de democrație, deși au trecut peste 20 de ani de la ieșirea din comunism.
De ce spun asta?
- Pentru că abia de puțin timp încoace societatea civilă a început să prindă viață;
- Pentru că abia acum aleșii încep să fie trași la răspundere pentru acțiunile lor care au încălcat binele comun;
- Pentru că reprezentanții noștri sunt mai degrabă axați pe competiție, nu pe cooperare, iar competiția este, de multe ori, incorectă;
- Pentru că interesul individual primează, deocamdată, în fața celui colectiv;
Rămân, însă, optimistă, pentru că lucrurile au început să se miște, chiar dacă mai târziu decât mi-aș fi dorit. Eu una, simt că suntem pe drumul cel bun! :)
Tu ce simți?
Comment Form is loading comments...